Despre mine

Fotografia mea
M-aş cataloga drept un tip încăpăţânat dar uşor abordabil. Un specimen care combină nebunia specifica vârstei cu responsabilităţile unei maturităţi depline.

vineri, 21 noiembrie 2008

Strigăt de disperare a unui tată cu şapte copii



"Îmi dau foc în faţa primăriei"

De câţiva ani, Ioan Pintea locuieşte, împreună cu soţia şi cei şapte copii, în cantonul CFR de pe strada Vasile Lucaciu din Baia Mare. Se descurcă foarte greu, mai ales că trăiesc doar de pe urma alocaţiilor de stat ale copiilor şi din puţinii bănuţi pe care bărbatul îi face muncind cu ziua. De când locuieşte în gheretă, bărbatul bate întruna la uşile administraţiei publice locale, în speranţa că va obţine un acoperiş decent deasupra capului.
"Locuim în condiţii foarte grele. Copiii au probleme de sănătate din naştere, iar frigul pe care îl îndură în casa asta îi îmbolnăveşte şi mai tare. Dăm o grămadă de bani pe medicamente", spune Ioan Pintea, tatăl copiilor.După lungi insistenţe, în urmă cu trei luni, familia Pintea a primit, pe baza unei anchete sociale, un imobil pe strada Luminişului. Aceştia nu se pot însă muta acolo, deoarece garsoniera este ocupată de câteva persoane care au fost depistate în urma raziilor făcute de viceprimarul Mircea Dolha, că nu deţin nicio formă contractuală. Teoretic, aceste persoane ar trebui să fie evacuate. De ce nu se întâmplă acest lucru? Din vina autorităţilor, spune bărbatul.Contractul de închiriere pentru locuinţa socială are termen de valabilitate până în 31 decembrie 2008. Dacă nu se va muta în noua locuinţă până atunci, omul are toate şansele să o ia de la capăt cu audienţele, anchetele sociale şi lupta pentru un trai decent. Acum, bărbatul este disperat. Se teme că iarna care vine îl va prinde, împreună cu cei şapte copii, tot în coliba insalubră şi rece. Nu mai ştie la cine să facă apel. Din această cauză, Ioan Pintea spune că va recurge la măsuri extreme dacă nu i se va rezolva problema."O să iau o sticlă de benzină, o să mă stropesc şi o să mă duc la primărie şi, dacă nu mi se rezolvă problema, îmi dau foc... Şi dacă supravieţuiesc, mă lupt în continuare. Măcar voi fi împăcat că am făcut tot ce mi-o stat în puteri ca să ajut copiii ăştia, că mie nu îmi mai trebe nimic", spune, cu lacrimi în ochi, tatăl disperat.Este trist că unii oameni ajung să recurgă la gesturi extreme pentru a-şi apăra drepturile pe care statul şi legea le garantează. Şi mai trist este că, în cazul celor care nu sunt prisosiţi să locuiască în garsonierele sociale şi, mai mult, nici nu deţin contracte de închiriere, nu se ia nicio măsură din partea autorităţilor, care se rezumă la simple "inventarieri" sau razii, cum le place să o spună.


Călin DRAGOMIR

Niciun comentariu: