Am omorat o calugarita

Desi am stat si m-am gandit mult daca sa recunosc sau nu, totusi, constiinta ma apasa prea greu si trebuie sa recunosc. Da!, am comis o crima! Am omorat o calugarita. Se intampla intr-o oarecare care zi, nu mai tin minte data, dis de dimineata, m-a sunat logodnica mea, de la casino-ul unde lucreaza si mi-a spus desigur mirata si speriata oarecum, ca in casino a patruns o calugarita.

Am zis : “Bine si ce e au in asta?”. Consternata fiind inca si iritata parca de reactia mea pasiva, a replicat pe un ton deloc prietenos : “Haide repede si scapa-ma de ea”. Bine bine, m-am gandit eu, dar ce pot eu sa fac? Nu am stat insa mult pe ganduri si am fugit repede la casino. Pe drum m-am intrebat ce cauta totusi o calugarita intr-un casino? Si ma rog, de ce vrea logodnica mea sa o scap de ea? I-o fi facand ceva? Pai normal, imi zic, o calugarita intreaga la minte nu se duce intr-un casino, deci trebuie sa fie una periculoasa sau pur si simplu o prefacuta.

In sfarsit, inainte sa ajung la usa casinoului am sat cateva clipe sa imi trag sufletul, apoi mi-am luat inima in dinti si am zis “Fie ce-o fi, pana la urma nu e decat o calugarita”. Si am intrat. Cand am pasit in interior, prima imagine care mi-a aparut in fata ochilor a fost fata ingrozita a logodnicei mele. Am si intrebat-o unde este calugarita. Si ea, fara cuvinte, doar cu un semn discret cu degetul, mi-a aratat-o.

Cand am vazut-o mi-a stat inima in loc, trebuie sa recunosc. M-au trecut toate caldurile, simteam ca mi se taie craca de sub picioare. Inalta, zvelta, imbracata intr-o mantie lunga si culmea, verde nu neagra, cu ochii care se uitau fix la mine, calugarita statea totusi linistita langa un aparat. Am stat nemiscat si am incecat sa ma inteleg cu logodnica mea numai prin semne si din priviri. Stiam ca daca fac o miscare gresita, calugarita ma inhata. Nu stiu de ce, dar in ciuda frumusetii, inocentei si calumului ei, eram convins ca nu va ezita sa ma atace. Aveam in mine o pornire demonica de a o nimici, desi nu mi-a facut nimic. Regaseam in momentul acela toate simturile si pornirile carnale pe care le aveam. Si aici am vrut sa ajung. Incet, tiptil, m-am dus pana la baie in cautarea unui obiect contondent cu care sa ii fac felul calugaritei. Am gasit o matura. Tot atat de incet, am iesit afara, m-am apropiat de dansa, am ridicat matura asupra ei, am inchis ochii si pac! Am lovit-o. Sigur ca nu a murit din prima. A trebuit sa insist, am lovit-o brutal de nici nu stiu cate ori pana nu am mai putut respire. Intr-un final am oboist si am incetat sa o mai lovesc.

Calugarita insa nu a murit. Intinsa pe podea, isi mai misca picioarele si capul. Atunci am realizat ce am facut si am incercat sa o salvez dar mi-am dat seama ca e rea tarziu, asa ca am luat-o si i-am asezat trupul moribund intr-o scrumiera. Am acoperit-o, ca nu cumva sa se trezeasca sis a iasa de acolo. Au trecut mai bine de sase ore pana ce calugarita si-a dat duhul. Dupa ce a murit, am intrat pe internet sa vad si eu pe cine am omorat totusi. Am aflat tot: cum o cheama, de unde vine si cu ce se ocupa. Atunci mi-a parut rau ca am omorat-o pentru ca am aflat ca nici macar nu era veninoasa. Doar statura ei impunatoare ma facea sa cred asta. Am aflat si ca puteam sa o tin pe langa casa, in acvariu. Prea tarziu insa… Logodnica mea are si acum remuscari, chiar daca a trecut aproape o saptamana de la oribila crima.

Morala : nu omora pe nimeni pana daca merita sau nu.

In linkul uramtor puteti gasi toate informatiile despre calugarita pe care am uciso. http://www.animale.ro/salbatice/calugarita

Calin DRAGOMIR